Excelenta prezentare prin cifre seci a unei realitati politice si sociale . Din acest punct de vedere cifrele sunt incontestabile ( 251 – 10.000 – 25.000 ; 14 milioane ; 12 milioane ; 7-8 milioane ) iar semnificatiile lor politice , sociale , sociologice si psihologice sunt multiple.
Problema este ca analiza acestor date si concluziile (?) prezentate in articol sunt superficiale , practic inexistente, si dezamagesc :
” – mită electorală devine un fenomen vast ( 1 ) (!)
- organizaţiile de partid din România se rodează şi devin extrem de performante (2) (?!)
- consultanţa şi marketing-ul la nivel naţional (know-how-ul) se îmbunătăţesc simţitor.”(3)(?!)
Daca acceptam premisa (1) , atunci ( 2 ) si (3) sunt in totala contradictie cu aceasta si devin glume proaste . Asta daca nu cumva evaluam de fapt “performanta politica”, “consultanta si marketing-ul la nivel national (know-how-ul) “, exact …prin eficienta si marimea mitei !
Un alt exemplu :
” Diferenţa de 3 milioane de voturi între prezenţa totală la prezidenţiale şi cea de la parlamentare arată şi mai concret problema cu care se confruntă partidele politice. ”
Problema “diferentei” nu este de fapt numai a partidelor politice, ci a intregului nostru sistem politic si social in care discrepanta permanenta existenta intre “lumea formala ” ( cea prevazuta in scripte ) si “lumea reala” ( faptele sociale reale ) da permanent batai de cap tuturor ministerelor si institutiilor noastre care sunt in mare dificultate atunci cand trebuie sa prezinte o situatie punctuala exacta intr-o anumita zona ( uneori este nevoie si de treia strigare ) si mai ales cand aceasta se refera la aceeasi realitate”( “lungime”) deoarece , desi teoretic toate lungimile se masoara cu metrul , fiecare dintre acestea are de fapt “etalonul” ei si in acesta babilonie sunt posibile orice rezultat si orice corectie.
Un argument pentru teza de mai sus :
„ Ceea ce ni se pare absolut de neînţeles din toată această situaţie este modul în care sunt vehiculate cifrele statistice oficiale la nivel oficial. Chiar dacă sursele de date sunt diferite – recensământul e întocmit de Institutul Naţional de Statistică iar listele electorale sunt «fabricate» la nivel local – cineva trebuie totuşi să sesizeze marile inadvertenţe şi, deşi diferenţele nu au consecinţe asupra rezultatului votării, acestea trebuie, într-un fel eliminate. Credem că un asemenea rezultat atât de straniu este simptomatic pentru capacitatea modestă a instituţiilor statului român de a gestiona problemele cetăţenilor ţării ( s.n.) ; practic o eroare de 10% în estimarea volumului populaţiei unei naţiuni nu se mai întâlneşte astăzi nici în ţări din lumea a treia cea mai subdezvoltată (s.n.)”
Traian Rotariu, Mircea Comşa, Câteva consideraţii statistice asupra alegerilor, în Traian Rotariu, Mircea Comşa, coordonatori, Alegerile generale 2004. O perspectivă sociologică, Eikon, Cluj-Napoca, 2005. p.32
In cei mai simpli termeni si prin reducere la absurd , cum este posibil sa faci estimari ” politologice si sociologice” ( “exacte”) intr-o tara atunci cand nu in mod oficial nu se stie exact nici macar numarul locuitorilor ei ?!
Personal sunt dezamagit de acest articol pentru ca exceptand cifrele extrem de semnificative prezentate si care meritau o analiza aprofundata , autorul refuza sansa interpretarii lor ( in mod normal , mana cereasca pentru orice autor ) desi are toate atu-urile sa o faca .
In schimb, adopta tactica prezentarii neutre( “nude”) a faptului social, lasand sarcina interpretarii lor in sarcina cititorului. Excelenta provocare , dar autorul care este in primul rand sociolog , are si anumite obligatii deontologice in ambele calitati pentru ca pe in aceasta platforma , ca si pe altele , in mod normal cititorii comenteaza si autorii scriu, nu invers.
